genitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENITÓR, genitori, s. m. (
Biol.) Plantă sau animal din care ia naștere un hibrid. – Din
fr. géniteur.genitor (Dicționar de neologisme, 1986)GENITÓR s.m. Plantă din care ia naștere un hibrid. [Cf. fr.
géniteur, it.
genitore].
genitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENITÓR s. m. 1. animal, plantă care dă naștere, prin încrucișare, unui nou individ. 2. persoană care procreează, în raport cu cel procreat; părinte. (< fr.
géniteur, lat.
genitor)
genitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genitór s. m.,
pl. genitóri