genital (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENITÁL, -Ă, genitali, -e, adj. (
Biol.) Care servește la
reproducerea organismului animal, la procreare. – Din
fr. génital, lat. genitalis.genital (Dicționar de neologisme, 1986)GENITÁL, -Ă adj. Care servește la procreare; referitor la funcția de reproducere. [< fr.
génital, cf. lat.
genitalis].
genital (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENITÁL, -Ă adj. care servește la procreare, la reproducere. (< fr.
génital, lat.
genitalis)
genital (Dicționar de argou al limbii române, 2007)genital, -ă, genitali, -e adj. (glum.) genial.
genital (Dicționaru limbii românești, 1939)*genitál, -ă adj. (lat.
genitalis). Genetic, relativ la naștere:
instinctu genital.genital (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GENITÁL, -Ă (‹
fr.,
lat.)
adj. Referitor la procreare și la glandele de reproducere. ◊
Aparat g. = ansamblu de organe care îndeplinesc funcția de reproducere la animal și om/
Glande genitale = ansamblul glandelor care asigură reproducerea (
ex. ovar, testicul); gonade.
genital (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)genitál adj. m.,
pl. genitáli; f. genitálă, pl. genitálegenital (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)genital a. relativ la generațiune și la organele ei.