generos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENERÓS, -OÁSĂ, generoși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este gata să ajute în mod dezinteresat pe alții; mărinimos; darnic. ♦ însuflețit de sentimente alese, de idei progresiste. ♦
Fig. Bogat, fertil.
Regiune generoasă. – Din
fr. généreux, lat. generosus.generos (Dicționar de neologisme, 1986)GENERÓS, -OÁSĂ adj. Mărinimos, darnic; dezinteresat. ♦ Cu idei și sentimente alese. [Cf. fr.
généreux, lat.
generosus].
generos (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENERÓS, -OÁSĂ adj. mărinimos, darnic; rodnic, fertil; dezinteresat. ◊ însuflețit de idei sau de sentimente alese, nobile. (< fr.
généreux, lat.
generosus)
generos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)generós (generoásă), s. f. –
1. (Înv.) Nobil, principal. –
2. Mărinimos, darnic. –
Var. (
înv.)
gheneros. Lat. generosus (
sec. XVII) și mai tîrziu din
fr. généreux. –
Der. generozitate, s. f. (dărnicie), din
fr. générosité.generos (Dicționaru limbii românești, 1939)*generós, -oásă adj. (lat.
generosus, nobil, de neam, mărinimos, d.
genus, géneris, neam, familie, cum se zice și rom.
băĭat de familie, adică „de neam bun, de boĭer”, decĭ „cu calitățĭ superioare”). Nobil, mărinimos, darnic, liberal:
om, suflet generos. Tînăr generos (Iron.), în România, fost socialist intrat în partidu liberal. Adv. Cu generozitate.
generos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)generós adj. m.,
pl. generóși; f. generoásă, pl. generoásegeneros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)generos a.
1. care are sentimente nobile, înalte:
suflet generos; 2. care dă bucuros, darnic;
3. plin de vigoare:
vin generos.