generaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GENERALIZÁ, generalizez, vb. I.
1. Tranz. A da o formulare sau o expresie sintetică mai multor situații particulare care au unele trăsături comune; a extinde mintal însușirile comune unui grup de obiecte sau de fenomene asupra tuturor obiectelor și fenomenelor din clasa respectivă.
2. Tranz. și
refl. A face să fie sau a deveni general
2; a (se) extinde sfera de aplicare. ♦
Refl. (Despre boli) A se extinde în întregul organ sau organism. ♦
Tranz. A considera (de obicei fără temei) o întâmplare, o situație ca fiind generală. – Din
fr. généraliser.generaliza (Dicționar de neologisme, 1986)GENERALIZÁ vb. I. tr. 1. A da o formulare sau o expresie sintetică, generală; (
fil.) a efectua procesul logic de trecere de la singular sau particular la general.
2. A aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. ♦
refl. (
Despre boli) A se extinde în întregul organism. [Cf. fr.
généraliser, it.
generalizzare].
generaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)GENERALIZÁ vb. I. tr. 1. a da o formulare sintetică, generală; (log.) a efectua procesul de generalizare. 2. a aplica ceea ce este special unui caz altor cazuri asemănătoare; a lărgi, a mări sfera de aplicare. II. refl. (despre boli) a se extinde în întregul organism. (< fr.
généraliser)
generaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)generalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
generalizeázăgeneralizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)generalizà v.
1. a face general, a da mai multă întindere;
2. a deveni comun la mulți.