generalitate - explicat in DEX

generalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GENERALITÁTE, generalități, s. f. 1. Caracterul sau însușirea a ceea ce este general². 2. (La pl.) Idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu. ♦ Idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc. – Din fr. généralité, lat. generalitas, -atis.

generalitate (Dicționar de neologisme, 1986)
GENERALITÁTE s.f. 1. Calitate, natură a ceea ce este general. 2. (La pl.) Idei cu caracter general. [Cf. fr. généralité].

generalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GENERALITÁTE s. f. 1. calitate, natură a ceea ce este general. 2. (pl.) idei cu caracter general. (< fr. généralité, lat. generalitas)

generalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*generalitáte f. (lat. generálitas, -átis). Calitatea lucrurilor generale. Cel maĭ mare număr: generalitatea cazurilor. În Francia, în ainte [!] de 1789, diviziune financiară care cuprindea jurisdicțiunea unuĭ bĭuroŭ de casierie superioară. Pl. Lucrurĭ generale fără raport direct cu subĭectu: a vorbi generalitățĭ.

generalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
generalitáte s. f., g.-d. art. generalitắții; pl. generalitắți

generalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
generalitate f. 1. cel mai mare număr; 2. caracterul celui general; 3. pl. lucruri vagi: a spune generalități.