geminație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEMINÁȚIE, geminații, s. f. 1. (
Livr.) îmbinare în perechi; împerechere.
2. (
Lingv.) Lungire a unei consoane, pronunțată cu o durată mai mare decât cea obișnuită. – Din
fr. gémination, lat. geminatio.geminație (Dicționar de neologisme, 1986)GEMINÁȚIE s.f. Împerechere, îmbinare de două elemente. ♦ Dublare a unei consoane; anadiploză. [Gen.
-iei, var.
geminațiune s.f. / cf. fr.
Gémination, lat.
geminatio].
geminație (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEMINÁȚIE s. f. 1. împerechere, îmbinare a două elemente. ◊ dublare a unei consoane. 2. anadiploză. (< fr.
gémination, lat.
geminatio)
geminație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gemináție (-ți-e) s. f.,
art. gemináția (-ți-a), g.-d. art. gemináției; pl. gemináții, art. gemináțiile (-ți-i-)