geminat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEMINÁT, -Ă, geminați, -te, adj. (
Livr.) îngemănat, împerecheat. ◊ (
Lingv.)
Consoană geminată = consoană rezultată prin geminație (
2). – Din
fr. géminé, lat. geminatus.geminat (Dicționar de neologisme, 1986)GEMINÁT, -Ă adj. Care apare în perechi, în același loc; îngemănat, împerecheat. ◊
Consoană geminată = consoană dublă. [Cf. fr.
géminé, lat.
geminatus].
geminat (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEMINÁT, -Ă adj. care apare în perechi, în același loc; îngemănat. ♦ consoană ~ă = consoană dublă. (< fr.
géminé, lat.
geminatus)
geminat (Dicționaru limbii românești, 1939)*geminát, -ă adj. (lat.
geminatus). Îngemănat, duplu [!], păreche [!]:
coloane, frunze geminate.geminat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geminát adj. m.,
pl. gemináți; f. geminátă, pl. gemináte