gelui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GELUÍ, geluiesc, vb. IV.
Tranz. A netezi cu gealăul suprafața unei piese de lemn;
p. gener. a rindelui. – Din
magh. gyalulni.gelui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geluí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. geluiésc, imperf. 3
sg. geluiá; conj. prez. 3
să geluiáscăgeluì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geluì v.Mold. a da la gealău sau rândea.