gelozie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GELOZÍE, gelozii, s. f. 1. Sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă.
2. (Rar) Invidie, pizmă. – Din
it. gelosia.gelozie (Dicționar de neologisme, 1986)GELOZÍE s.f. 1. Sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă.
2. (
Rar) Invidie, pizmă. [Gen.
-iei. / < it.
gelosia].
gelozie (Marele dicționar de neologisme, 2000)GELOZÍE s. f. 1. sentiment chinuitor provocat de bănuiala sau certitudinea că persoana iubită este necredincioasă. 2. invidie. (< it.
gelosia)
gelozie (Dicționaru limbii românești, 1939)*gelozíe f. (it.
gelosía; fr.
jalousie. V.
jaluzie). Frica de a nu fi ĭubită altă persoană în locu tăŭ, cĭuda de a vedea altă persoană ĭubită în locu tăŭ. Invidie, ură că altu e maĭ fericit de cît [!] tine.
gelozie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gelozíe (sentiment)
s. f.,
art. gelozía, g.-d. art. gelozíei; pl. gelozíi, art. gelozíilegelozie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gelozie f.
1. pizmă;
2. neliniște, bănuială despre fidelitatea cuiva.