gem (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEM, gemuri, s. n. Produs alimentar obținut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la
gelificarea siropului. – Din
engl. jam.gem (Dicționar de neologisme, 1986)GEM s.n. Marmeladă cu o consistență mai slabă în care fructele rămân aproape întregi. [< engl.
jam].
gem (Marele dicționar de neologisme, 2000)GEM s. n. marmeladă cu o consistență mai slabă, în care fructele rămân aproape întregi. (< engl.
jam)
gem (Dicționaru limbii românești, 1939)gem, -út, a
géme v. intr. (lat.
gĕmo, gémere, it.
gémere, pv. cat. sp.
gemir, fr.
geindre și
gémir, pg.
gemer). Scot niște slabe sunete de durere:
rănitu nu plîngea, ci numaĭ gemea. Fig. Îs subjugat, îs supus străinuluĭ:
a geme supt [!] jug. Îs foarte plin (ca ngr.
gémo):
curtea gemea de lume, hambaru gemea de grîŭ. V.
bîhîĭ.gem (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gem s. n.,
pl. gémuri