gelos - explicat in DEX

gelos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GELÓS, -OÁSĂ, geloși, -oase, adj. 1. Care suferă de gelozie (1), cuprins de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva și se teme să nu-l piardă. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. – Din it. geloso.

gelos (Dicționar de neologisme, 1986)
GELÓS, -OÁSĂ adj. 1. Stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. ♦ Care ține mult la ceva. 2. (Rar) Invidios, pizmaș. [< it. geloso].

gelos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GELÓS, -OÁSĂ adj. 1. stăpânit de gelozie; care manifestă gelozie. 2. invidios. (< it. geloso)

gelos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
gelós (geloásă), adj. – 1. Care suferă de gelozie. – 2. Invidios. It. geloso (sec. XIX), cf. zel. – Der. gelozie, s. f. (sentiment chinuitor că ființa iubită este necredincioasă; invidie); gelozi, vb. (a fi gelos), lipsește din dicționare, cu toate că este curent (apare la Bassarabescu). Eset dublet al lui jaluzea, s. f., din fr. jalousie, și ai lui jaluzie, s. f. (gelozie), înv., de la același cuvînt fr.

gelos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*gelós, -oásă adj. (it. geloso, gelos; fr. jaloux. V. zelos). Care are gelozie. Fig. Foarte doritor, zelos: gelos de stima superiorilor luĭ.

gelos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gelós adj. m., pl. gelóși; f. geloásă, pl. geloáse

gelos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gelos a. 1. care sufere de gelozie; 2. fig. care ține mult la ceva: gelos de stima colegilor săi.