geambașlâc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GEAMBAȘLÂC, geambașlâcuri, s. n. Meseria de geambaș; geambașie. – Din
tc. cambazlik.geambașlâc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)geambașlấc (
înv.)
s. n.,
pl. geambașlấcurigeambașlâc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)geambașlâc n.
1. meseria geambașului:
de ce ai să te apuci?... de geambașlâc? AL.;
2. plata sa. [Turc. DJAMBAZLYC].