garniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁRNIȚĂ, garnițe, s. f. Vas de metal cu care se transportă lapte și alte lichide. – Din
scr. grnac, pol. garniec, rus. garnec.garniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gárniță (gárnițe), s. f. – Cutie, bidon.
Pol. garniec, rus. garnec (Scriban), din
sl. grŭnĭcĭ.garniță (Dicționaru limbii românești, 1939)gárniță f., pl.
e (rus.
gárnec, pol.
garniec, o măsură oare-care; bg.
gŭrne, d. vsl.
grŭnŭ, lighean. V.
horn).
Vest. Bidon, vas de tinichea (5-15 litri) de dus lapte, undelemn [!], petrol ș. a. (V.
matara, manercă).
Est. Rar. Cofiță (Șez. 30, 292).
garniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gárniță s. f.,
g.-d. art. gárniței; pl. gárnițe