garnierit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARNIERÍT s. n. Silicat hidratat natural de nichel, de culoare verde-albăstruie. [
Pr.:
-ni-e-] – Din
fr. garniérite.garnierit (Dicționar de neologisme, 1986)GARNIERÍT s.n. Silicat natural hidratat de nichel. [Pron.
-ni-e-. / < fr.
garniérite, cf.
Jules Garnier – inginer francez].
garnierit (Marele dicționar de neologisme, 2000)GARNIERÍT s. n. silicat natural hidratat de nichel. (< fr.
garniérite)
garnierit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GARNIERIT (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Garnier)
s. n. Silicat natural hidratat de siliciu, întâlnit sub formă de mase moi, cripto-cristaline sau pământoase, de culoare verde-albăstruie; se formează ca produs de alterație a rocilor olivinice în serpentine. Conține 4-25% nichel.
garnierit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)garnierít (-ni-e-) s. n.