garnisi - explicat in DEX

garnisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GARNISÍ, garnisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A completa un lucru cu accesorii sau podoabe; a împodobi, a orna. – După fr. garnir.

garnisi (Dicționar de neologisme, 1986)
GARNISÍ vb. IV. tr. A împodobi, a orna (cu o garnitură). [< fr. garnir].

garnisi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GARNISÍ vb. I. tr. 1. a împodobi, a orna. 2. (mar.) a înfășura, pentru protecție, o parâmă în zona unde e supusă frecării. II. refl. a se umple (de), a se îmbolnăvi. (după fr. garnir)

garnisi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
garnisí (garnisésc, garnisít), vb. – 1. A împodobi, a orna. – 2. (Arg.) A se contagia, a se molipsi de o boală. Fr. garnir, cu terminația -isi aplicată mai multor vf. fr. care se conjugă cu infixul -iss-. – Der. garnitură, s. f., din fr. garniture; garniseală, s. f., din fr. garnison.

garnisi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
garnisi, garnisesc. v. t. a bate, a cotonogi.

garnisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
garnisí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. garnisésc, imperf. 3 sg. garniseá; conj. prez. 3 să garniseáscă

garnisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
garnisì v. 1. a îngriji cu lucrurile trebuincioase; a garnisi o casă cu mobile; 2. a înconjura cu podoabe: a garnisi o pălărie cu panglici; 3. a ocupa spațiul: soldații garnisiau ulițile.