gardist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARDÍST, gardiști, s. m. (În trecut)
1. Agent de poliție care făcea de pază pe străzile unui oraș; sergent de stradă.
2. Legionar. [
Var.: (
1)
vardíst s. m.] –
Gardă +
suf. -ist.gardist (Dicționar de neologisme, 1986)GARDÍST s.m. (
În trecut) Sergent de stradă. [Cf. germ.
Gardist].
gardist (Dicționar de neologisme, 1986)GARDIST, -Ă adj., s.m. și f. (
În trecut) Membru al Gărzii de Fier; legionar
2 [în DN]. [<
gardă +
-ist].
gardist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gardist, gardiști s. m. polițist
gardist (Dicționaru limbii românești, 1939)*gardíst m., pl.
ștĭ (din
vardist și
gvardist, forme vechĭ, d. rus.
gvardist, germ.
gardist, soldat din gardă. V.
gardă). Gardian, sergent de stradă, păzitor al stradelor [!] orașelor. Adept al unuĭ partid politic numit „gardă”.
gardist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gardíst s. m.,
pl. gardíștigardist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gardist m. agent polițienesc, sergent de oraș.