gardian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARDIÁN, gardieni, s. m. Persoană însărcinată cu paza sau cu supravegherea unui local, a unei instituții, a unui oraș etc.; paznic, strajă. [
Pr.:
-di-an] – Din
fr. gardien.gardian (Dicționar de neologisme, 1986)GARDIÁN s.m. Paznic al unui local, al unei instituții. [Pron.
-di-an. / < fr.
gardien].
gardian (Marele dicționar de neologisme, 2000)GARDIÁN s. m. paznic al unui local, al unei instituții. (< fr.
gardien)
gardian (Dicționar de argou al limbii române, 2007)GARDIAN barosan, cartaboi, chelar, cuc, daraban, gabor, geanabet, izolator, jitar, jupân, priponar.
gardian (Dicționaru limbii românești, 1939)*gardián m. (fr.
gardien, de unde și turc.
ghardian și
vardian). Păzitor public al stradelor [!] orașelor, numit pînă la 1918 maĭ des
gardist orĭ
sergent de oraș orĭ
de stradă. – Fem.
gardiancă, pl.
ence, infirmieră de spital.
gardian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gardián (-di-an) s. m.,
pl. gardiéni (-di-eni)gardian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gardian m. păzitor de noapte.