garantare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GARANTÁRE s. f. Faptul de
a garanta. –
V. garanta.garantare (Dicționar de neologisme, 1986)GARANTÁRE s.f. Acțiunea de a garanta. [<
garanta].
garantare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)garantáre s. f.,
g.-d. art. garantắrii