garant - explicat in DEX

garant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GARÁNT, -Ă, garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.

garant (Dicționar de neologisme, 1986)
GARÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].

garant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
GARÁNT, -Ă s. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)

garant (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).

garant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*garánt, -ă s. și adj. (fr. garant, vfr. guarant, *guerent, d. vgerm. wërento, d. wëren, a garanta, ngerm. gewähren. V. varant). Chezăș, cel ce răspunde de fapta saŭ datoria altuĭa saŭ și de a luĭ.

garant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
garánt s. m., pl. garánți

garant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
garant m. 1. cel ce răspunde de fapta sa sau de a altuia; 2. Jur. cel ce răspunde de datoria altuia, chezaș.