gânguri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNGURÍ, gânguresc, vb. IV.
1. Intranz. și
tranz. (Despre copiii mici) A scoate sunete disparate, încă nearticulate în cuvinte.
2. Intranz. (Despre porumbei și turturele; la
pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. [
Var.: (
2)
gunguní, gungurí vb. IV] – Formație onomatopeică.