giugiuleală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GIUGIULEÁLĂ, giugiuleli, s. f. (
Fam.) Faptul de
a (se) giugiuli; mângâiere, dezmierdare. –
Giugiuli +
suf. -eală.giugiuleală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)giugiuleálă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. giugiulélii; pl. giugiuléligiugiuleală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)giugiuleală f. desmierdare:
cu giugiuleli îi zise ISP.
gĭugĭuleală (Dicționaru limbii românești, 1939)gĭugĭuleálă f., pl.
elĭ. Acțiunea de a gĭugĭuli. – Și
gĭungĭuleală, ghĭonghĭoneală și
ghĭunghĭuneală.