găun (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
găún, găúne, s.n. (înv.) 1. scorbură; bortă mică. 2. gărgăun, bărzăun.
găun (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) găún m. (lat. *cavo, -ónis, d. cavare, a scobi. V. gaură). Trans. vest. Gărgăun (vespa crabro).
găun (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) găún n., pl. e (lat. *cavo, -ónis, d. cavus, cav. scobit. V. gaură. Dos. Cavitate, scorbură.