gătejel (Dicționaru limbii românești, 1939)gătejél m., pl.
éĭ (d.
gătej, adică „mititel”).
Trans. Sfredeluș.
gătejel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gătejél (
reg.)
s. n.,
pl. gătejélegătejel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gătejel m.
Zool. numele bucovinean al sfredelușului (care petrece prin găteje].