găti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂTÍ, gătesc, vb. IV.
1. Refl. și
tranz. A (se) îmbrăca (frumos); a (se) împodobi.
2. Refl. și
tranz. A (se) pregăti pentru o acțiune, de obicei pentru o deplasare.
3. Tranz. A face, a prepara mâncare (prin fierbere, prăjire etc.).
4. Tranz. și
intranz. (
Reg.) A sfârși, a termina, a isprăvi.
5. Tranz. (
Reg.) A omorî, a ucide, a nimici. [
Var.: (
reg.)
gătá vb. I] – Din
gata. Cf. alb. gatit.găti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gătí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. gătésc, imperf. 3
sg. găteá; conj. prez. 3
să găteáscăgătì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gătì v.
1. Mold. a fi gata, a sfârși;
încă nu m´a gătit de ascultare CR.;
2. a prepara:
să-i gătească de drum merinde ISP;
3. a prepara de mâncare, a face bucate:
nu știe să gătească; 4. a îmbrăca frumos, a dichisi:
l´a gătit mândru. [V.
gata].