gărdurel(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) GĂRDURÉL,gărdurele, s. n. Gărduleț. – Din gard + suf. -ur-el.
gărdurel(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gărdurél s. n., pl. gărduréle