găligan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLIGÁN, găligani, s. m. (
Peior. și
fam.) Om sau băiat foarte înalt; gligan, lungan. –
Cf. gligan.găligan (Dicționaru limbii românești, 1939)găligán m. (var. din
gligan. Cp. și cu vgr.
kolekanos și
kolokános, lungan).
Munt. Iron. Lungan, goblizan, măgădan, hojmalăŭ:
aĭ ajuns coșcogea găligan, și tot nu te cumințeștĭ! – Și
gîligan (în est).
găligan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găligán s. m.,
pl. găligánigăligan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)găligan m. mare și gros:
un găligan de școlar cât un bivol de mare GHICA. [Lit. mare cât un gligan].