gălbenuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂLBENÚȘ, gălbenușuri, s. n. Partea centrală, sferică, de culoare galbenă, a oului de pasăre și de reptilă, bogată în substanțe nutritive. –
Galben +
suf. -uș.gălbenuș (Dicționaru limbii românești, 1939)gălbenúș n., pl.
urĭ. Globu galben din mijlocu ouluĭ.
gălbenuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gălbenúș s. n.,
pl. gălbenúșuri