găităni - explicat in DEX

găităni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂITĂNÍ, găitănesc, vb. IV. Tranz. (înv.) A răsuci, a împleti găitane (1). ♦ Refl. Fig. (Despre iarbă) A se răsuci la vârf. [Pr.: gă-i-] – Din găitan.

găităni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găităní (a ~) (înv.) (gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găitănésc, imperf. 3 sg. găităneá; conj. prez. 3 să găităneáscă

găitănì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
găitănì v. 1. a împleti găitane; 2. fig. a se împleti în genere: iarba ’n vârf se găitănește POP.