găitănat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GĂITĂNÁT, -Ă,găitănați, -te, adj. (înv.) împodobit cu găitane (1). [Pr.: gă-i-. – Var.: găietănát, -ă adj.] – Găitan + suf. -at.
găitănat(Dicționaru limbii românești, 1939) găitănát, -ă adj. Ornat cu găitane: haĭne găitănate. V. galonat.
găitănat(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) găitănát (înv.) (gă-i-) adj. m., pl. găitănáți; f. găitănátă, pl. găitănáte