găinar - explicat in DEX

găinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂINÁR, găinari, s. m. 1. Vânzător de găini sau, p. gener., de păsări de curte vii. 2. (Fam.) Hoț de găini; p. gener. hoț de lucruri mărunte, borfaș. ♦ Persoană care se ocupă de afaceri ilicite mărunte. [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ar.

găinar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
găinar, găinari s. m. 1. hoț de găini 2. hoți de lucruri mărunte 3. persoană care face afaceri ilicite de mică amploare

găinar (Dicționaru limbii românești, 1939)
găinár m. Hoț de găinĭ. Fig. Mold. Ștrengar, haĭmana: găinaru (un marțafoĭ din Odobeștĭ) nu maĭ contenea cu flecăriile (Sov. 234).

găinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găinár (gă-i-) s. m., pl. găinári

găinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
găinar m. 1. vânzător, îngrijitor de găini; 2. fig. și pop. borfaș, șmecher; 3. Zool. Buc. uliul găinilor (Falco palumbarius). [Lat. GALLINARIUS].