găinărie - explicat in DEX

găinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂINĂRÍE¹, găinării, s. f. Crescătorie de găini sau, p. gener., de păsări de curte; loc unde se țin găinile (pe lângă o gospodărie). [Pr.: gă-i-] – Găină + suf. -ărie.

găinărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂINĂRÍE², găinării, s. f. (Fam.) Furt de găini; p. gener. furt de lucruri mărunte. ♦ Afacere ilicită măruntă. [Pr.: gă-i-] – Găinar + suf. -ie.

găinărie (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
găinărie, găinării s. f. 1. furt de găini 2. furt de lucruri mărunte 3. afacere ilicită de mică amploare

găinărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
găinăríe f. Cotineață, coteț de păsărĭ. Fig. Iron. Faptă de găinar.

găinărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găinăríe (gă-i-) s. f., art. găinăría, g.-d. art. găinăríei; pl. găinăríi, art. găinăríile

găinărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
găinărie f. coteț de găini.