găinăța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GĂINĂȚÁ, pers. 3
găinățează, vb. I.
Refl. (Despre păsări) A se găina
1. [
Pr.:
gă-i-. –
Var.:
găinițá vb. I] – Din
găinaț.găinăța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)găinățá (a se ~) (gă-i-) vb. refl.,
ind. prez. 3
se găinățeáză