găbjì - explicat in DEX

găbji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GĂBJÍ, găbjesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A prinde pe cineva care a fugit, care s-a ascuns; a pune mâna pe cineva; a înhăța, a găbui. ♦ A fura. – Cf. găbui.

găbji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
găbji, găbjesc v. t. 1. a pune mâna (pe cineva), a înhăța (ceva) 2. (pol.) a prinde un infractor

găbji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
găbjí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. găbjésc, imperf. 3 sg. găbjeá; conj. prez. 3 să găbjeáscă

găbjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
găbjì v. Mold. a apuca, a pune mâna. [Origină necunoscută].