gâtui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂTUÍ, gâtui, vb. IV.
1. Tranz. A strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma.
2. Refl. A se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă. –
Gât +
suf. -ui.gâtui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâtuí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
gấtuie, imperf. 3
sg. gâtuiá; conj. prez. 3
să gấtuiegâtuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâtuì v. a strânge de gât, a sugruma.