gâtos(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) GÂTÓS, -OÁSĂ,gâtoși, -oase, adj. (Rar) Cu gâtul (1) lung. – Gât + suf. -os.
gâtos(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) gâtós (rar) adj. m., pl. gâtóși; f. gâtoásă, pl. gâtoáse
gâtos(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) gâtos a. cu gâtul lung: lebăda gâtoasă GR. AL.