gâtar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂTÁR, gâtare, s. n. Curea lată a hamului, care se trece peste gâtul calului; hamut. –
Gât +
suf. -ar.gâtar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâtár s. n.,
pl. gâtáregâtar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâtar n. curea lată trecută după gâtul calului.