gâsculiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂSCULÍȚĂ, gâsculițe, s. f. Diminutiv al lui
gâscă. –
Gâscă +
suf. -uliță.gâsculiță (Dicționar de argou al limbii române, 2007)gâsculiță, gâsculițe s. f. (dim.) tânără prostuță și sentimentală.
gâsculiță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâsculíță s. f.,
g.-d. art. gâsculíței; pl. gâsculíțe