gâscariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂSCÁRIȚĂ, gâscarițe, s. f. 1. Numele a două plante perene cu tulpina și frunzele acoperite cu peri, cu flori mici, albe
(Arabis alpina și
hirsuta). 2. Plantă din familia cruciferelor cu frunzele spatulate sau oblonge
(Arabidiopsis thaliana). –
Gâscă +
suf. -ariță.gâscariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâscáriță (plantă)
s. f.,
g.-d. art. gâscáriței; pl. gâscárițegâscariță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâscariță f. mică plantă cu flori numeroase albe
(Arabis hirsuta).