gâscan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂSCÁN, gâscani, s. m. Bărbătușul gâștei; gânsac. –
Gâscă +
suf. -an.gâscan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâscán (pasăre)
s. m.,
pl. gâscánigâscan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâscan m. bărbățelul gâștei.