gârliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRLÍȚĂ1, gârlițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui
gârlă. –
Gârlă +
suf. -iță.gârliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRLIȚĂ2, gârlițe, s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu carnea gustoasă
(Anser albifrons). –
Et. nec.gârliță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GÂRLÍȚĂ s. f. Specie de gâscă sălbatică de talie mică, cu penaj cenușiu, alburie pe piept și cu o pată albă în frunte, vânată pentru carnea ei gustoasă (
Anser albifrons). În România sosește în octombrie, rămânând în timpul iernilor blânde.
gârliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gârlíță s. f.,
g.-d. art. gârlíței; pl. gârlíțe