gârbaci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂRBÁCI, gârbace, s. n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din
tc. kirbaç, bg. gărbač.gârbaci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gârbáci (gârbáce), s. n. – Bici. –
Mr. gărbace, megl. grăbaci. Tc. kirbaç (Meyer 119; Șeineanu, II, 176; Berneker 568; Lokotsch 1378),
cf. ngr. ϰουρμπάτσι,
alb. gërbac, bg. gărbač, sb.,
rut. korbač, pol. karbacz, mag. korbács, germ. Karbatsche (›
fr. cravache),
sp. corbacho (›
fr. courbache),
cf. Eguilaz 382. Din forma
mag. provine
var. corbaci, dublet folosit în
Trans. (Gáldi,
Dict., 121). Este dublet al lui
cravașe, s. f. (bici), din
fr. cravache, cu
der. cravașa, vb. (a bate cu biciul).
gârbaci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gârbáci s. n.,
pl. gârbáce