gânsac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (
Pop.) Gâscan. – Din
bg. găsak.gânsac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gânsác (
pop.)
s. m.,
pl. gânsácigânsac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gânsac m. V.
gâscan. [Dintr’un primitiv
gânsă, Mold. și Tr.
gânscă = slav. GÒSĬKA].