gânj - explicat in DEX

gânj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÂNJ, gânjuri (gânji), s. n. (m.) (Pop.) Nuia foarte flexibilă trecută prin foc și apoi răsucită, care se folosește ca frânghie. – Et. nec.

gânj (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
gânj, -uri, s.n. (ghinci) – Nuia flexibilă (de alun sau de salcie), folosită pe post de funie, legătoare (Papahagi 1925; Nistor 1977). (Top.) Gânju, fânațe în Borcut, după Gânju, n. pr. sau poreclă (Vișovan 2002). – Din sl. gazǐ (Cihac cf. DER).

gânj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
gânj (pop.) s. n./s. m., pl. gấnjuri/gânji

gânj (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gânj n. Mold. 1. funie de teiu, nuia sucită ce leagă leuca de carâmbul carului; 2. funie de legat strâns sania. [Slav. *GÕJŬ (cf. rut. GUJ, funie)].