gâlcevitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLCEVITÓR, -OÁRE, gâlcevitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. (
Pop.) (Om) certăreț. –
Gâlcevi +
suf. -tor.gâlcevitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâlcevitór (
înv.,
pop.)
adj. m.,
s. m.,
pl. gâlcevitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. gâlcevitoáregâlcevitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâlcevitor a. și m. care caută gâlceavă.