gâlcevi - explicat in DEX

gâlcevi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV. Refl. recipr. (Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din gâlceavă.

gâlcevi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!gâlceví (a se ~) (înv., pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se gâlcevéște, imperf. 3 sg. se gâlceveá; conj. prez. 3 să se gâlceveáscă

gâlcevì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.