gâlcevi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLCEVÍ, gâlcevesc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Pop.) A se certa, a se ciorovăi. – Din
gâlceavă.gâlcevi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!gâlceví (a se ~) (
înv.,
pop.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se gâlcevéște, imperf. 3
sg. se gâlceveá; conj. prez. 3
să se gâlceveáscăgâlcevì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâlcevì v. a căuta gâlceavă, a se certa strigând tare.