gâlceavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (
Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din
bg. gălčava.gâlceavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâlceávă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. gâlcévii; pl. gâlcévigâlceavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gâlceavă f. ceartă sgomotoasă. [Cf. slav. GLUČANIĬ, sgomot].