gâdilător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÂDILĂTÓR, -OÁRE, gâdilători, -oare, adj. (Rar) Care gâdilă; care produce a senzație plăcută. [
Var.:
gâdilitór, -oáre adj.] –
Gâdila +
suf. -ător.gâdilător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gâdilătór adj. m.,
pl. gâdilătóri; f. sg. și
pl. gâdilătoáre