galeș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)GÁLEȘ, -Ă, galeși, -e, adj. (Despre ochi sau privire;
p. ext. despre oameni; adesea adverbial).
1. Drăgăstos, duios.
2. Melancolic, trist. [
Var.: (
reg.)
gáliș, -ă adj.]. – Din
bg. kaleš.galeș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáleș (gáleșe), s. n. – (Înv.) Varietate de pînză.
Germ. gallisch (DAR).
Sec. XVIII.
galeș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)gáleș (gáleși), –
1. Iubitor, drăgăstos, duios. –
2. Melancolic.
Sl. (
bg.,
sb.)
galiti „a tînji”, confundat cu
sb. gao, gal(eša) „negru”,
bg. kaleš „cu ochi negru”,
cf. mr.,
megl. caleș „(oaie) cu ochi negri”, de unde
ngr. ϰάλεσια,
alb. kalješ, cf. galiță. Influența lui
kaleš este evidentă mai ales prin faptul că acest cuvînt se folosește aproape exclusiv cu privire la ochi. Totuși,
der. directă de la
kaleš (Berneker 293; DAR), nu este probabilă; mai curînd este vorba de un
der. de la
vb. galiti, ca
bg. galen „fraged”, cu schimbare de
suf. ca urmare a contaminării menționate (
cf. Lowë 50). –
Der. îngălișat, adj. (rar, melancolic, trist).
galeș (Dicționaru limbii românești, 1939)gáleș, -ă adj. (bg.
kaléš, în Mac.
galéš, cu ochĭ negrĭ, frumos, poate infl. și de
gálen, delicat, moleșit).
Fam. Melancolic, duĭos, amoros:
privirĭ galeșe. Adv.
A te uĭta galeș. V.
oacheș.galeș (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)GALEȘ, lac de origine glaciară, situat în E M-ților Retezat, la obârșia văii omonime, la 2.040 m
alt. Supr.: 3,68 ha;
ad. max.: 20,5
m.galeș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)gáleș adj. m.,
pl. gáleși; f. gáleșă, art. gáleșa; pl. gáleșegàleș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)gàleș a.
1. duios, languros:
priviri galeșe; 2. lânced, melancolic:
era tot cam galeș ISP. [Cf. bulg. GALEN, galeș].