fățuitoare - explicat in DEX

fățuitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)
fățuitoáre f., pl. orĭ. Instrument de fățuit, ca rîndeaŭa cu care netezeștĭ după ce aĭ tras cu cĭoplitoru.

fățuitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
FĂȚUITOÁRE, fățuitori, s. f. 3. Unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă. [Pr.: -țu-i-] – Fățui + suf. -tor.

fățuitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fățuitoáre¹ (persoană) (-țu-i) s. f., g.-d. art. fățuitoárei; pl. fățuitoáre

fățuitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
fățuitoáre² (unealtă) (-țu-i-) s. f., g.-d. art. fățuitórii; pl. fățuitóri

fățuitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
fățuitoare f. rândeaua de fățuit a zidarului și tâmplarului.